B-ul.ro

Sau pentru că trebuie. Mă trezesc de multe ori dimineața știind că am anumite lucruri de făcut. Evident, „copilul din mine” dorește o zi în care să stea să se uite la vrăbiuțe și rândunele, să se zgâiască la firul de iarbă să vadă cum crește. Și atunci vine omul responsabil, dă „copilul” la o parte, îi ține un curs de morală cu scop motivator și totul revine la normal. Automotivarea – face minuni. Trebuie să știi cum să te păcălești pe tine însuți să faci ceea ce nu e chiar pe placul tău. Sesiune, examene, vreme petrecută între patru pereți. Afară – distracție, ciripit, adieri, soare, totul verde. Contrastul dintre cele două pare să fie luată dintr-o poezie aparținând curentului romantic. Tentației oricum nu poți să-i reziști. Așadar, ce-i de făcut? În mod evident, îmbinăm utilul cu plăcutul. Îți iei laptopul în brațe și ieși în curte (avantajul de a sta la casă). Ai parte și de aer curat, ciripit și tot acel Jazz, și mai și înveți pentru cursul ăla din care oricum nu înțelegi nimic. Au fost zile în care am refuzat să învăț ziua din cauze obiective: căldură, zgomot, un proiect mai interesant. Mă tot asiguram că o să învăț seara. Dar după o zi de stat în căldură, de lucrat pe la cine știe ce proiect, numai chef de parcurs sute de pagini nu aveam. Examenul se apropie, termenul de predare îi urmează exemplul că, de’(!), timpul trece. Ce e de făcut? Soluția 1.: le alternezi: lucrezi la proiect, faci pauză, mai înveți și tot așa până te saturi că nu mai poți. Soluția 2.:grăbești proiectul și apoi îți lași timp generos pentru parcurs materia. Soluția 3.:nu dormi și le iei pe amândouă bătrânește. Soluția 4.:le lași pe ultima sută de metri. Tactica studentlui se regăsește în soluția 4. Deși mulți știu că nu este cea mai…recomdandată…preferă să adopte acest stil de lucru. De ce? Răspunsul este cât se poate de simplu: superficialitate specifică vârstei îi face să trateze problema cu o oarecare indiferență. „Lasă că mai e timp”. Ei bine, în sesiune „timpul nu mai avea răbdare”. Toată studențimea întră într-un vortex temporal unde „nu era nici azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna”. Fiind unul dintre acei studenți, încep să mă întreb de ce majoritatea procedează așa. Inconștiența, lipsa unui acel cineva care să îi tragă de mânecă…Rămâne de cercetat.