Sezi s-asculta
Am făcut-o și p-asta. Nu mă vedeam în postură, dar ete, c’est la vie. În mod evident, proiect de facultate (na că-i bună și asta la ceva). Trebuia să țin un discurs. Făcut de mine. Stau…mă uit prin cameră, mă uit pe un perete, idei yok.
Primesc un tweet. Îl citesc, link spre un blog, deschid, citesc, râd, mă amuz. Și-mi pică fața. Ideile vin, curg, „bă, io’s prost pe bune”.
O leapșă mai specială, oarecum. Dată de Raluxa. O leapșă care nu te are în centru pe tine, direct, ci produsele pe care le folosești.
Task-ul e cât se poate de simplu: să faci un colaj cu logo-urile mărcilor care te caracterizează.
Încep să dezvolt o nouă fobie. Încep să devin paranoia. Pe bune. De câteva zile încoa, de fiecare dată când intru în cameră îmi troznesc, pe rând: patul, de trei ori, comoda, o dată, șifonierul, o dată. Explicația pur logică ar fi că atunci când calc pe parchet, prin nu știu ce minune mecanică, obiectele se reașează. Explicația ilogică e că nu pot să reproduc fenomenul decât la distanță de cel puțin 20h.
Asta am crezut până astă-noapte. Când am intrat în cameră nu a mai troznit nimic. Surprinzător. Zic.
Sunt de acord cu ideea de a te îngriji. Sunt de acord că femeile (fetele) au în general mult mai multă grijă pentru ten, hidratare, bla bla, decât bărbații. Dar parcă toate ar trebui să aibă o limită.
Eram la masă. De plictiseală mă uitam printr-un catalog de la Avon, naiba știe cum a ajuns p-acolo. Dau pagina, următoarea, same thing, alte culori și alt nume, încă una, idem, la fel…ok…devine plictisitor. Până dau de cosmetice pentru picioare. Mmm…..ce?!
Cât de viabilă este o schimbare fundamentală pentru cineva care are deja un renume? Depinde dacă are destul cap încât să o facă bine.
Să luăm un mic exemplu. Sistem. A trecut de la butoaie și flex (ceva nou, să recunoaștem. Cel puțin pentru România) la stil latino. Toate bune și frumoase, pe Trilulilu are deja 30.000 de ascultări în 2 săptămâni. Foarte tare melodia, zguduie stațiile de radio, extaz, fericire, toată lumea e în delir.
Comment