Sezi s-asculta
Titlul este ironic. Vă rog să nu-l luați în serios. Face apel subtil la psihologia inversă. Ok?
E al treilea an când conduc iarna fără cauciucuri adecvate. Dacă până acum am avut norocul să nu fie chiar cea mai mare zăpadă pe poteci (sau poate că nu îmi aduc eu aminte…), anul ăsta m-am hotărât să fac și public modul în care se desfășoară toată distracția la volan.
Acest articol nu se vrea a fi o critică adusă cuiva anume. Considerați-l doar o viziune personală asupra realității.
Sărim în sus paișpe metri de fiecare dată când cineva ne spune că suntem de lumea a treia. Ne simțim indignați când suntem asemănați cu jegul din cătunele țărilor Sud-Americane sau cu triburile de indieni. Ne doare când ne numesc țigani, jegoși, paria Uniunii Europene. Ne credem cu mult peste ei când ne consideră mizeriile sau scursurile societății civilizate. Le spunem că sunt proști și ignoranți. Că habar n-au ei ce e aici, de fapt.
Comment