M-am pierdut
2010
Inspirat de ce a scris Ligia noaptea trecută, am zis că decât să-mi pocnească vreo venă, mai bine mă pornesc să scriu fără să mă uit înapoi. Inspirat în sensul de „wow, nu o știam așa sinceră” . Greu de crezut, dar să trecem la ceva mai important. Eu. Deși, înainte să citiți aici, mai bine ați parcurge articolul ei, ar face (sic!) mai mult sens.
Ideea e că de ceva vreme stau așa și mă gândesc încotro mi se duce viața. Cred că e astenia de final de facultate. Sau poate mă apropii de moarte și începe să-mi pară rău că nu mai am mult de trăit. În fine.

Comment