B-ul.ro

Articol din ciclul „no need to get even, life balances everything”.

Se făcea că era o zi de vineri, prin septembrie. Trezit cu noaptea-n cap de nevoile studențești de a promova anumite materii, chiar dacă mai târziu decât era cazul, purced, mai întâi, spre a-mi îndeplini datoriile matinale de cetățean curat. Duș, spălat pe cap și toate cele cuvenite. Întâmplarea face că a încăput pe mâinile stimatului Je un tip de balsam de păr necunoscut Măriei Mele. Din ăla pentru oamenii leneși, care cică nu trebuie să-l mai clătești. Se numește „leave in”, genul.

Primele dăți când am folosit necunoscuta substanță – în aparență cu nimic specială față de suratele din aceeași categorie, dar cu denumiri mai neaoșe – l-am clătit, ca tot țăranul. Astăzi, însă, am zis să încercăm să-l utilizăm așa cum l-a făcut tătucu’ ‘mnealui. Inconvenientul (pentru mine, cel puțin) era oricum minor, pentru că aveam de gând să trec pe la frizerie, să aranjăm puțin distinsa-mi podoabă. Și după acest îndelung proces de răbdat toanele frizerului, oricum perul e musai a fi spălat (din nou).

Read the rest of this entry »

De când mă știu am avut oroarea de „a fi mare”. Să merg la muncă, să stau acolo într-un birou cu alți douăj’de inși, să-mi amorțească toate alea pe un scaun în fața unui calculator, zgâindu-mă într-un monitor la tabele, cifre și alte bazaconii. Urât. Idealul meu în viață nu prea era ăsta.

S-a menținut chestia destul de multicel. Unii ar spune că poate prea mult. După ce am fost acuzat de imaturitate și spoit cu oo stricate, într-o zi vine soarta și îmi șoptește suav „it’s time to grow up, bă boule!”. O bag în gaura cheii și-mi văd de muncă. Adică de stat degeaba.

Read the rest of this entry »