B-ul.ro

Nu te stinge. Zâmbește.

Când intri în neant vrei să mergi pe stele. Vrei să mângâi planete, să sculptezi galaxii, să strângi totul în pumn și apoi să o iei de la capăt. Ți-ai ales poteca. Din pasiune. Ți-ai scris cartea vieții. Din dorință. Dar ți-a fost scris și testamentul. De alții.

Plutești pe pământ și înoți printre nori, te scufunzi în vulcani și renaști din oceane. Iar ei așteaptă. Nu se grăbesc. Nici nu se vor grăbi. Ochi însângerați îți urmăresc fiecare gând. Otrava îi ține acolo, nemișcați. Strâng și mai tare zalele. Se pregătesc. Au fruntea crestată de ură. Sufletul le e dat de mult uitării.

Și îți întinzi pentru ultima dată mâna să atingi soarele, luna, visele. Apar. Te sfâșie, te taie. Îți picură din ura lor în tine. Te cos la loc și te aruncă. Zaci. Urli de durere. Dar e prea târziu.

Acum ești de-al lor.