B-ul.ro

Hai s-o iau de la cap la coadă. Campania a început de la Brightie.

Pe scurt: tată, dă-o dracu de viteză. Dacă vrei să te lauzi că ai mașină, că ai o prietenă, că ai un super job, că ai un super copil, ar fi bine să fii viu. Nimeni nu o să facă spiritism să afle ce rahat a fost în capu’ tău când ai virat în gardu de pe marginea drumului.

Campania nu mă atinge în calitate de spectator, ci de fost teribilist. Da, eram unu dintre șoferii ăia care de-abia își luaseră carnetu și goneau prin București, întotdeauna în întârziere, întotdeauna cu „Hai tataeeeeee ce dreq faci”. Din fericire sunt întreg, din fericire am terminat perioada asta din viața mea fără să omor pe nimeni, fără să bușesc pomi sau stâlpi. De fapt am avut noroc, un noroc fantastic.

Nu vorbesc mult despre asta pentru simplul fapt că și mie îmi e rușine de ce am făcut. Până să încep cu detaliile, mărturisesc că am ajuns să fiu de acord cu vârsta maturității = 21 ani. Pe bune. La 18 ani încă nu ai capu plin. Sau cel puțin ăsta a fost cazu meu.

Din pățaniile mele la volan:

1.     La o lună după ce mi-am luat carnetul era să ajung sardină, împreună cu încă 4 colegi de liceu. Plecam de la un picnic cu școala. Eram pe la Snagov. În fața mea unu cu o Dacie Logan mergea cu 70-80 la oră. Eu după el, cu aceeași viteză. Drum liber, frumos. Se face o intersecție cu un drum de țară la dreapta. Boul din fața mea pune frână brusc și intră pe strada aia. Eu mergeam cam la 2-3m distană față de el. Ca să nu fac accident, trag puțin mai brusc de volan să-l depășesc. De pe contrasens veneau un Cielo și în spatele lui o Toyota. Chestia asta s-a petrecut în apropierea unei curbe. În mod evident, nu aveam cum să-i văd p-ăia de pe contrasens. Am intrat pe contrasens, văd cele două mașini la 5 metri de mine. Intru pe banda mea la 2 cm față de cealaltă mașină.

Morala: Ce dacă ăla din fața ta merge cu x km/h? „Asta e viteza coloanei” e o scuză stupidă. Și des întâlnită. Ajunge!

2.     Era ora 2 noaptea, veneam de la o întâlnire cu prietenii. De menționat că nu băusem alcool. Eram pe Bucureștii Noi. Drum drept, frumos, fain. Mergeam cu 100km/h. La un moment dat apare în fața mea un câine. Pișc puțin frâna, roțile scârțâie. Câinele se sperie și fuge. Eu mă sperii și mai tare pentru că mașina, în cazu de față, avea două variante: să se răstoarne sau să intre în stâlp. Ridic picioru de pe frână și reușesc să o redresez. Cu greu.

Morala: Dacă pe drum nu sunt mașini nu înseamnă că e liber.

3.    Întârziasem la facultate. Sau la o întâlnire, nu mai știu. Eram pe Jiului. Coloană pe stânga. Eu, șmecheraș cu mașinuță, să depășesc pe dreapta. Coloana se oprește la trecere. Încetinesc la rândul meu pentru că nu vedeam dacă mai sunt oameni pe trecere. Ajung pe la 40 la oră. Trece primul din coloana din stânga. Eu accelerez. Zic „a, e liber”. Al doilea văd că frânează. La 2 metri de mașina mea o zbughește o copilă cu un ghiozdan cât ea de mare în spate. Pun frână de scârțâie tot bulevardul, zbor peste o gură de canal și trec pe lângă biata ființă la juma de metru.

Morala: Faza cu „în apropierea trecerilor de pietoni încetinești considerabil” nu e o poveste de adormit pe nimeni. E pe bune.

4.     Mă grăbeam să ajung undeva în oraș. Pe Bucureștii Noi coloană pe stânga. Idem 3, șemecharșu de mine depășește pe dreapta. La 100m de trecerea de pietoni trece o băbuță. Zic „până ajung eu la trecere ea e deja pe partea ailaltă”. La un moment dat se opreșe pe mijlocu trecerii și se uită spre mine. Se panichează, se dă în spate și cade. Pun frână, scârțâie asfaltu sub mine și mă opresc la doi metri de ea. Problema aici a fost că era ziua în amiaza mare, s-a luat lumea de mine (și pe bună dreptate). Bătrâna și-a revenit, eu am plecat.

Morala: Bătrânii sunt mult mai imprevizibili decât ceilalți pietoni, mare grijă când sunt pe trecere.

Din fericire am deschis ochii cu mult timp în urmă. Acum conduc cu grijă, în limita legală. Încetinesc la treceri, chiar dacă nu e nimeni.

În urma teribilismului am rămas fizic întreg, dar psihic sunt puțin tulburat, chiar și acum. Am dezvoltat o nouă fobie: cea de a omorî oameni nevinovați. Când e drumul liber stau cu ochii cât cepele să nu-mi sară vreun om în cale sau vreun animal.

Când te sui la volan gândește-te dacă vrei să trăiești toată viața cu conștiina unui criminal. Eu am avut noroc, dar tot mă simt vinovat pentru ceea ce s-ar fi putut întâmpla.

Dau această leapșă mai departe Alexandrei, Andreei și lui Teo

Militanți în această campanie mai sunt și:

Santiaggo

Bluarto

Boogye

Alphablog

Florin Pușcaș

Grim Cris

Red and Blue

Alex Bleau

Mis(s) Andra

Angles

Zizou

Blogopolis

Digital Elf

Teo