B-ul.ro

Din ciclul „Să vorbim despre job”, astăzi vreau să dezbat puțin faza cu experiența profesională.

Se făcea că era o zi senină de Decembrie, undeva prin curtea unei facultăți de prin țară, la o țigară, ca între colegi. Una dintre colege, ceva mai matură decât media, povestea că îți angaja fiicele de cum împlineau vârsta de 18 ani la propria firmă și le învăța cam tot ce se putea despre o companie, cum se conduce și toate cele. Nu a menționat poziția, dar la cum o știu pe colega, nimic pompos, care să sară în ochi la CV. Mai ales că fetele sale au un plan de carieră srălucit, ceva la modul un număr însemnat de masterate și cursuri. Adică tipele nu se încurcă așa, cu una, cu două.

Read the rest of this entry »

It’s all in your brain.

Un subiect dezbătut de atât de mulți oameni, în moduri atât de diferite, dar cu o idee comună: tot ce se întâmplă în jurul tău, în interiorul tău, are loc, în primul rând, în mintea ta. Auto-motivarea chiar face minuni.

Să luăm câteva exemple.

Read the rest of this entry »

Toți studenții, după ce își termină studiile,  caută un loc unde să-și câștige banii de cafea. Toate firmele, pentru că e criză, caută muncă pe mocca. A.K.A. internship. Conflictul de interese e cam la mintea cocoșului. Adicătelea se vede și pe întuneric și pe viscol și pe ploaie.

Ei ne spun că aceste internshipuri sunt făcute pentru studenții care caută să acumuleze experiență. Adică ăia care sunt întreținuți de mami și papi la facultate. Și le dau bănuți pentru suculeț și chiloței. Și băiețelul este trimis cu urlete și crize de nervi de către mami și papi să mai iasă dracului din casă, să vadă cum se câștigă banul și să se mai maturizeze odată, că prea e de jale. Studenții care sunt mai cont propriu nu prea își permit faze de genul. Adică să stai la muncă pe ochi frumoși și-un zâmbet acru.

Read the rest of this entry »

Articol din ciclul „no need to get even, life balances everything”.

Se făcea că era o zi de vineri, prin septembrie. Trezit cu noaptea-n cap de nevoile studențești de a promova anumite materii, chiar dacă mai târziu decât era cazul, purced, mai întâi, spre a-mi îndeplini datoriile matinale de cetățean curat. Duș, spălat pe cap și toate cele cuvenite. Întâmplarea face că a încăput pe mâinile stimatului Je un tip de balsam de păr necunoscut Măriei Mele. Din ăla pentru oamenii leneși, care cică nu trebuie să-l mai clătești. Se numește „leave in”, genul.

Primele dăți când am folosit necunoscuta substanță – în aparență cu nimic specială față de suratele din aceeași categorie, dar cu denumiri mai neaoșe – l-am clătit, ca tot țăranul. Astăzi, însă, am zis să încercăm să-l utilizăm așa cum l-a făcut tătucu’ ‘mnealui. Inconvenientul (pentru mine, cel puțin) era oricum minor, pentru că aveam de gând să trec pe la frizerie, să aranjăm puțin distinsa-mi podoabă. Și după acest îndelung proces de răbdat toanele frizerului, oricum perul e musai a fi spălat (din nou).

Read the rest of this entry »