Nu vreau

Sep 05
2010

De când mă știu am avut oroarea de „a fi mare”. Să merg la muncă, să stau acolo într-un birou cu alți douăj’de inși, să-mi amorțească toate alea pe un scaun în fața unui calculator, zgâindu-mă într-un monitor la tabele, cifre și alte bazaconii. Urât. Idealul meu în viață nu prea era ăsta.

S-a menținut chestia destul de multicel. Unii ar spune că poate prea mult. După ce am fost acuzat de imaturitate și spoit cu oo stricate, într-o zi vine soarta și îmi șoptește suav „it’s time to grow up, bă boule!”. O bag în gaura cheii și-mi văd de muncă. Adică de stat degeaba.

Read the rest of this entry »

Ca papusile

Jul 21
2010

Ce m-a amuzat cel mai tare în facultate a fost ideea că oamenii manipulează. Tot timpul. Atât de tare m-am distrat, încât am început să o iau în serios. Paradoxal. La schimbarea asta de optică a contribuit și un alt set de elemente, dar nu voiesc a le menționa. (a contribuit – setul. a le menționa – elemente. Clar acum?)

În spatele chestiunii în cauză stau niște chestiuni foarte interesante. O societate e formata din mai mulți indivizi, nu? Bun. Dacă fiecare dintre ei manipulează, ce se întâmplă cu fiecare persoană de lângă? Aha, exact. Este manipulată. Voit sau nu. Mi-aș paria banii de țigări că facem chestia asta mai mult în mod conștient decât invers.

Read the rest of this entry »

Puterea de a da inapoi

Jul 03
2010

Toată lumea scrie articole la greu despre cum ‘mnezeu să „sari gardul”, să „te arunci în gol” sau alte bazaconii de genul, care, chipurile, sunt motivaționale. Adicătelea tot timpul trebuie să mergi înainte. Să îți depășești condiția că doar de, nu om fi proști să rămânem așa limitați cum ne-o fi făcut Muma Natură.

Cred cu tărie că rămânem aceiași de când dăm cu freza de patul de spital, până ajungem să ne fâlfâim prin al nouălea cer. Oamenii nu se schimbă, monșeriți și monșerițe. Doar că, pe măsură ce își iau pumni în cap și șuturi în fund, mai scot la iveală câte un As din mânecă, șosetă sau de unde îl prind mai bine.

Read the rest of this entry »

Pasiunea pentru gustul infect

Jun 15
2010

Nu știu cum e prin alte țări, dar românii sigur se dau în vânt după tot ce are un gust de toată jena. Probabil că se simte vreo plăcere nebănuită ce mie îmi scapă, atunci când dai pe gât bere proastă, suc ieftin sau mâncare stricată. Sau Carpați.

Românul s-a calicit dintotdeauna, dar asta e altă mâncare de pește (stricat). Important e că Nea Vasîle nu-și ia Fanta, că-i scumpă, dom’le, așa că bagă doo de sifon și-un plic de Tec, niște Snagov și o pâine. Mucegăită. De ce să ia doar două chestii? Poa’ să-și umple punga (de rafie) cu bunătăți fără număr, să ducă acasă la ăia micii să le ajungă o săptămână, nu?

Read the rest of this entry »

Secolul…asta

Jun 11
2010

Azi am constatat cu stupoare că pentru multe femei un bărbat adevărat trebuie să aibă păr pe el. Că doar așa e normal. Pentru foarte multe dintre ele e foarte ok ca în pat să se distreze cu o gorilă urbană.

 

Read the rest of this entry »