Îți vine să-i arunci scaunul în cap pentru că știi că ai dreptate. Toți neuornii acționează ca o plasă electromagnetică, aruncând toate ideile pe care trebuie să le accepți înapoi la expeditor, împreună cu un mănunchi solid de contra-argumente într-atât de bine formulate încât l-ar face și pe Dumnezeu însuși să se gândească de două ori înainte să te contrazică.
Dar dai din cap și ești de acord. Sau în cel mai bun caz zici ce ai de zis și părerea ta se pierde ca un parfum delicat de mușețel…
De ce unii sunt într-atât de închiși la minte? De ce urmează aceleași linii de acum zeci de ani, când totul în jurul lor se schimbă? Dar, mai important, cum reacționezi tu?
Ceea ce nu îți spune nimeni e că la facultate înveți să te comporți ca un diplomat desăvârșit. Zâmbești și faci cu mâna, dai din cap afirmativ, saluți respectuos până și pe fiul dracului dacă-i musai. Pentru că oricum te lupți cu morile de vânt și te răstești la uragan. După un an de facultate îți dai seama că noțiunea de „destin” capătă alt sens. Devine mersul monoton și neîntrerupt al profului care ar fi trebuit să se pensioneze de acum două secole, dar totuși nu o face pentru că acasă se plictisește de moarte. Ce tragedie!
Dar cum răul nu dispare niciodată, ci pur și simpu ia altă formă, această manie de a purta ochelari de soare noaptea se transmite și cadrelor mai tinere, care inițial îți inspiră speranță. Dar cum totul e volatil…
Uite-așa ajungi în secolul al XXI-lea să cunoști oameni care aplică modele economice de pe la 1800, care dau exemple paralele cu realitatea și care, mai grav, trăiesc într-o…peșteră…de fildeș, din care ies ocazional să culeagă buruieni pentru spirit și rădăcini pentru minte.
Dar nimic nu e etern.
Gabriela
on October 18 2008
foarte adevarat…dar cum sa schimbam toate acestea? si eu ma tot gandesc uff
buruienile sunt mereu greu de eliminat. trebuie o solutie foarte tare.
Andrei Bobocea
on October 18 2008
Până acum singurul remediu s-a dovedit a fi timpul…