B-ul.ro

Eram…mic. De atunci și până acum memoria mea s-a dus pe apa sesiunii, nu mai țin minte multe lucruri.

DAR! Știu că era pe vremea când existau Connex și Dialog, când Romtelecom era „de stat”, când existau modemurile alea cât un eee PC din zilele noastre.

Faine zile.

Cât de fericit eram când mergeam la ai mei la muncă și puteam să intru pe net după ce pleca secretara – aveam voie să intru doar de pe calculatorul ei, pentru că nu avea documente foarte importante cărora aș fi putut să le fac cine știe ce (nu înțelegeam de unde teama asta din partea alor mei. În fine…). Parcă și aud acum zgomotele alea care atunci mă umpleau de fericire. Bâzâiturile pe paișpemii de tonalități, care de care mai stridente și mai enervante.

Prima pagină pe care am intrat a fost myx.ro. De acolo am dat în altele, jucam trăznăile alea de jocuri pe site-ul lor. Cred că mai țineți minte flashu cu rațele și cu aruncatu’ suliței. Trebuia să iei cât mai multe rațe. Frumos, frumos.

Problemele au apărut când ăla mic și negru (adică io) a descoperit funcția de download. Nașpa de tipu care se ocupa de siguranța PC-urilor. Parcă mi se face milă de el acum, când mă gândesc. Sper că o să mă ierte vreodată…

În fine. Primul download a fost ceea ce atunci era pentru mine amuzant și foarte mișto – grafică 3D, vorbea cu mine, se plimba pe ecran (imaginață-vă un copil mic cu o băluță în colțu’ gurii „uaaaaaaaaauuuu”) – se numea Bonzy Buddy. Ignoram toate pop-up-urile care îmi umpleau ecranul sau mai știu eu ce. Era faină chestia aia mov. Până când tehnicianu’ m-a luat într-o zi de-o-parte și mi-a zis așa, parcă de la tată la fiu „chestia aia are viruși”; „Ups! Hehehe….he…îmi pare rău…” *sad face*

Am trecut la următorul stadiu: internet la domiciliu. Intram seara după 10 (că era tarif mai mic la Romtelecom așa. Mai puțin scandal când venea factura.) și puneam perna peste modem ca să nu mai facă zgomotu’ ăla infernal. Că dacă auzea maică-mea zburau firele din PC mai ceva ca dintr-o tornadă de gradu’ 10.

Dup-aia am început să mai fur „meserie” de pe la unu’ sau altu’, încet-încet am descoperit Winamp, cam ce face un motor de căutare, care-i faza cu Yahoo!, ce e ăla un antivirus, de ce ți-ai pune un firewall, diverse feluri în care poți să-l înjuri pe Bill Gates. Apoi am dat de ODC, apoi ne-am mutat pe rețele de cartier (hyperspeed. Vzzziuuum. Gata filmu’. Iei!), am intrat pe BorgChat.

Trebuie să recunosc, nu am folosit mIRC foarte mult. De fapt, mai deloc. Nu înțelegeam de ce ai sta nopțile pe așa ceva. Dar asta e partea a doua.

Apoi am dat de primu’ joc online, Star Wars Galaxies. Și de atunci m-am stricat de tot. Am ajuns ce sunt acum. De bine, de rău, nu știu. Voi să-mi spuneți.

 

Acest articol a fost scris ca urmare a provocării lansate de bobbyvoicu.