Nu vreau
2010
De când mă știu am avut oroarea de „a fi mare”. Să merg la muncă, să stau acolo într-un birou cu alți douăj’de inși, să-mi amorțească toate alea pe un scaun în fața unui calculator, zgâindu-mă într-un monitor la tabele, cifre și alte bazaconii. Urât. Idealul meu în viață nu prea era ăsta.
S-a menținut chestia destul de multicel. Unii ar spune că poate prea mult. După ce am fost acuzat de imaturitate și spoit cu oo stricate, într-o zi vine soarta și îmi șoptește suav „it’s time to grow up, bă boule!”. O bag în gaura cheii și-mi văd de muncă. Adică de stat degeaba.
Mai trece o leacă de timp, vin și altele – că de, un rahat nu pică pleașcă de unul singur, mai aruncă și stropi – și uite așa se ivesc mai multe probleme simultan. Probleme care necesită finanțare. Și nu mă refer tocmai la fondurile structurale. Pentru această dilemă, iezigstă (sic!) mai multe rezolvări posibile.
Rezolvarea numărul unu: pornim o afacere. Pentru asta se putea recurge la un credit pentru IMM-uri. Giram cu sufletul (vedem aici o subtilă asemănare între bancă și Satana, da? Bun.) și îi dădeam bice. Am meditat la ideea asta ceva timp. Am găsit și o soluție foarte mișto, care mă motiva și îmi plăcea foarte, foarte mult. Apoi mi-am adus aminte de: taxe, impozite (mai ales ăla forfetar), toată șpaga aferentă și toată mita pe care eram nevoit să o dau când îmi veneau ‘jdemiile de controale de pe te miri unde. Și tot atunci mi-am adus aminte de multitudinea de beneficii pe care le obțineai la contractarea unui credit în diverse state de prin UE și cât de mult erai susținut de stat să pornești o afacere. Și am intrat în depresie.
Rezolvarea numărul doi: ne angajăm. Opt ore pe zi la muncă, la finele lunii luăm salariul și gata. Convenabil. Apoi mi-am adus aminte de: eventualitatea unui șef cretin și/sau nefe, exploatarea unui entry-level, faptul că nu muncești doar opt ore, ci vreo paișpe, salariul de toată jenibilitatea posibilă. Și tot atunci mi-am mai adus aminte de toți mafioții sus-puși prin lumea bugetarilor și de veniturile lor porcoase, luate pe stat pe un scaun și dormit. Și am intrat iar în depresie.
Rezolvarea numărul trei: emigrăm. Oriunde. Nu contează. Oricum e mai bine ca aici. Cu studii, cu ceva work and travel sau vedeam. Apoi mi-am adus aminte că nu poți să pleci chiar cu mâna-n dos, că îți trebuie niște bani, pe care nu am de unde să-i iau. Iar dacă aș fi plecat la studii, bani de întreținere acolo – yok. Și tot atunci mi-am adus aminte de toți hoții și de toți lingăii care se plimbă peste tot prin lume pe banii altora, de toate curvele întreținute de boșorogi cu bani și de toți copiii de bani gata care nici nu știu să se șteargă de muci la bot, în schimb au la CV trei sferturi din mapamond la „țări vizitate”. Și am intrat în depresie.
Rezolvarea numărul patru: mă apuc de furat. Dar pentru asta trebuie să intru în politică. Și nu vreau.
Ce mă fac? :(
P.S.: n-am intrat niciodată în depresie cu adevărat. E doar o metaforă recurentă. Luați-o ca atare. Mulțumesc anticipat.
September 5th, 2010 at 23:40
pentru work and travel iti recomand sa te interesezi pe www.americanexperience.ro. succes cu cele 4 optiuni
September 6th, 2010 at 12:42
@Alex: Merci frumos pentru ajutor, o sa ma interesez :)
@Urania: Si eu care credeam ca un PFA ar fi fost solutia. Ca de angajat nu stiu cati o vor face, in schimb un contract de colaborare suna ca fiind varianta castigatoare. Dar la 800lei/trimestru nu prea ma tenteaza. Fie ca ai activitate sau nu, trebuie sa ii platesti.
September 6th, 2010 at 20:31
Eu zi ca gandesti si cantaresti prea mult. ;) Judecatile tale sunt valide dar problema e ca sunt doar obiective, nu te-ai apucat sa faci ceva concret si crede-ma ca si eu pic in groapa asta.
Nu conteaza de unde incepi ci conteaza sa te bagi odata pe campul muncii sa vezi cum e. Concuziile le tragem la urma si injuraturile daca e nevoie.
September 10th, 2010 at 11:06
Defect profesional asta cu ganditul si cantaritul. Stiu ca ai dreptate si tot bag carbune la cazan, dar nici macar condens nu face.
September 14th, 2010 at 23:31
da,ce pot zice emigratule e o solutie,sau ar mai fi statul in tara,dar lucratul la negru cum spunea si @urania cu inscriere in directoare web,google adsense,sunt cateva de unde alege cu toate ca e destul de greu inceputul !
September 15th, 2010 at 16:30
La ce salarii sunt in Romania , nici mie nu-mi vine sa me trezesc dimineatza. Bine ca sunt student inca :))
September 22nd, 2010 at 18:39
e grea viata in romania..ar trbui sa emigram toti prin alte parti sa ramana o tara fara populatie….cred ca aceaste situatii au adus multe persoana in pragul disperarii
Eu sincer..am avut 3 magazine pe care le-am inchis in curs de o luna:(..am disperat la incept dupa care m-am calmat ca nu aveam ce face..Nu suntem de vina noi..e vina sistemului..e vina statului,care nu face altceva decat sa-ti ia:!
nu dispera si nu intra in depresie..ca si eu mi-am dorit de multe ori sA FIU COPIL IAR LA MAMA sa ia ea toate greutatile dar,din pacate, nu se poate
November 4th, 2010 at 11:33
Nu suntem motivati…asta e de fapt problema..ca daca am fi motivati adica am avea salarii mai bune altfel ne-am simti dimineata cand trebuie sa plecam si altfel am veni seara de la serviciu si altfel ne-am simti in ziua de leafa..nu cu gandul ca i-am luat si trebuie sa-i dam …asta e viata
November 15th, 2010 at 09:10
Astea sunt salarii la noi? Muncesti de iti sar capacele, sa nu mai spunem ca periodic si in weekend-uri pentru un salariu de nimic. Asta e, se accepta, suntem romani.
November 17th, 2010 at 16:14
Bine ca nu ai intrat in depresie adevarata, cateoadata poate gandesti mult prea mult si le pui in balanta prea mult. Este bine sa risti si cocluziile le tragi dupa.
November 19th, 2010 at 13:10
Atat iti spun pleaca.Imprumuta bani si pleca.Iar daca mai stai la cantarit o sa ti se spuna in continuare MATURIZEAZATE.Nu inteleg ca daca nu te apuci de facut ceva e semn de maturitate.
November 24th, 2010 at 15:55
Muncesti de iti sar capacele dar nu esti apreciat asta e lucrul cel mai rau, fiind si badjocurit de catre sefi in loc sa iti fie recunoscute abilitatile si calitatile
noni´s last [type] ..Low Deuterium OXY CRYSTAL – 206-80 LEI
December 2nd, 2010 at 14:20
eu iti zic sa maergi pe varianta numarul 2 ar fi cam cea mai simpla din punctu meu de vedere
cosmin´s last [type] ..Un blog cu si despre ceasuri
December 13th, 2010 at 19:02
Sincer eu nu mai stiu ce imi doream sa ma fac cand eram mic, dar mi-am facut propria firma, si ma descurc binisor, nu am ales sa fiu angajat, si imi lipseste experienta de angajat. Si nu ma sperii de controale foarte tare, sunt si oameni buni la finante,
Nopalin´s last [type] ..Resveratrol Plus – 126-50 Lei
December 16th, 2010 at 10:51
Ce vrei tu sa faci in viata si iti place aia sa faci altfel nu vei avea succes.EU nu m-am luat dupa nimeni niciodata si am facut ce a trebuit sa fac.
May 18th, 2011 at 14:28
Din proprie experienta iti pot spune ca 3 dintre ele le-am incercat. Nu am reusit inca cu nici una dintre ele la nivelul dorit (pe ceea cu plecatul nu am facut-o inca, cu toate ca m-am interesat destul de mult ce inseamna asta).
Cu firma a fost un mic esec (asa e cand pleci din nimic), e extrem de greu sa faci ceva.
Ca angajat pot spune ca teoretic e bine, dar nu ma multumesc doar cu atat, iar cu politica … am pierdut timpul cateva luni printr-un partid, si m-am cam saturat de ingamfati si rasfatati.
October 31st, 2011 at 13:15
Ca si Dan, am incercat primele 3 variante, si..ori nu am fost eu destul de puternic, neavand ambitia necesara, ori pur si simplu, nu ai cum sa sari de pe bancile scolii in propria ta afacere. Un om are nevoie de niste pasi pe care sa ii strabata in viata. Ce vreau sa spun e ca pentru a sti cum sa iti conduci propria afacere, trebuie mai intai sa fii angajat undeva.
Acum imi traiesc viata umil, lucrand 8 ore pe zi si sperand la ceva mai bun pe viitor. Cand zic ceva mai bun nu ma refer la alt servici, ci, un proiect personal care sa ma destinda si sa imi dea posibilitatea cumpararii unei case sau ceva, deoarece salariul este bun, e frumusel, dar nu indeajuns.
December 5th, 2011 at 19:46
mie una mi-e frica sa parasesc tara, nu stiu de ce, nu ma pot intelege nici eu,dar nu am curaj nici sa ma duc in vizita :(