B-ul.ro

Se umflă pipota în mine, iar eu mă umflu-n pene, la rându-mi, când văd că oamenii din online îs mai mărinimoși ca ceilalți. Persoane care văd avantajul tehnologiei, care folosesc resursa asta în scop pozitiv. Și nu orice fel de scop.

Oameni care sunt calificați drept șoareci de birou prin natura activității lor. Oameni pe care societatea îi vede ca fiind niște cârtițe care stau toată ziua cu ochelarii pe bot în fața unui monitor, oameni considerați insipizi, inodori și incolori, oameni care par să mănânce aer și să bea curent electric.

Read more… »

Titlul este ironic. Vă rog să nu-l luați în serios. Face apel subtil la psihologia inversă. Ok?

E al treilea an când conduc iarna fără cauciucuri adecvate. Dacă până acum am avut norocul să nu fie chiar cea mai mare zăpadă pe poteci (sau poate că nu îmi aduc eu aminte…), anul ăsta m-am hotărât să fac și public modul în care se desfășoară toată distracția la volan.

Read more… »

Acest articol nu se vrea a fi o critică adusă cuiva anume. Considerați-l doar o viziune personală asupra realității.

Sărim în sus paișpe metri de fiecare dată când cineva ne spune că suntem de lumea a treia. Ne simțim indignați când suntem asemănați cu jegul din cătunele țărilor Sud-Americane sau cu triburile de indieni. Ne doare când ne numesc țigani, jegoși, paria Uniunii Europene. Ne credem cu mult peste ei când ne consideră mizeriile sau scursurile societății civilizate. Le spunem că sunt proști și ignoranți. Că habar n-au ei ce e aici, de fapt.

Read more… »

Următorul articol este un mic pamflet.

Pot spune cu ușurință că nu mă pricep la cosmetice. Mă duc să-mi iau șampon și văd doojde femei care se zgâiesc la etichetele alea de parcă ar conține harta secretă către succesul universal. Mă strecor elegant (a se citi dau din coate), pun mâna pe un flacon și plec. Ceva cu verde. Irelevant.

Mă duc să-mi iau ceva pentru față. P-asta am luat-o de la o tipă care zicea că pentru meclă tre’ altceva. Un ceva mai special, că nu poți să-ți dai cu săpun de rufe. Cică nu face bine la ten. Ten. Ce-i aia? Piele nu-ți mai ajunge?

Read more… »

Dileme vin, dileme pleacă. Așa le șade bine. Să nu trândăvească prea mult pe teritoriu ostil că iese cu scandal. Problema e că dilemele sunt întotdeauna pe teritoriul inamicului: siguranța. Că doar cine-a zis dubito ergo cogito, cogito ergo sum nu era prost. Știa d’mnealui ceva.

Și, iaca, am ajuns de la o potecă bine bătătorită în noroi. Mă plictisisem de bine, am zis să mai fac o schimbare, două chiar, prin viață. Mi-am luat var și o pensulă și dă-i cu spor. Acum totu-i alb, frumos. Pereții erau prea încărcați de planuri și totul părea prea…cliché. Sau poate că a ieșit albul din spatele mâzgăliturilor și mi-e mie rușine să recunosc. Tot ce-i posibil.

Read more… »