Puterea de a da inapoi
2010
Toată lumea scrie articole la greu despre cum ‘mnezeu să „sari gardul”, să „te arunci în gol” sau alte bazaconii de genul, care, chipurile, sunt motivaționale. Adicătelea tot timpul trebuie să mergi înainte. Să îți depășești condiția că doar de, nu om fi proști să rămânem așa limitați cum ne-o fi făcut Muma Natură.
Cred cu tărie că rămânem aceiași de când dăm cu freza de patul de spital, până ajungem să ne fâlfâim prin al nouălea cer. Oamenii nu se schimbă, monșeriți și monșerițe. Doar că, pe măsură ce își iau pumni în cap și șuturi în fund, mai scot la iveală câte un As din mânecă, șosetă sau de unde îl prind mai bine.
Revenind.
Nu tot timpul trebuie să mergi înainte. Că doar nu suntem nici cai și nici pionierii lu’ Nea Ceașcă. Să fim serioși. Câteodată mai bagi și în marșarier și te rogi la tot ce poți să nu intri în ce nu trebuie, că se îndoaie tabla și asigurarea costă mai mult.
Înainte mergem toți. Că doar de, te uiți pe unde calci, te mai ferești de una, de alta, mai arzi un pumn la rândul tău și merge. Unii se grăbesc mai cu talent, alții mai cătinel. Dar ce te faci când înainte nu mai e nimic? Ambreiaj, R, vruum. Altă rută. Aici zice dead end. Ai comis-o, ghinion de neșansă. Se mai întâmplă și la case mai mari.
Să treci de la bine la rău e cel mai de rahat sentiment pe care îl poți experimenta. Să te trezești deodată cum norul de sub tine începe să plouă, harpa se crapă și tu începi să pierzi teren. Ori te prinzi de ce poți, ori aștepți să se termine episodul ăsta și te lași în voia hazardului. Persoanele haotice vor alege varianta cu neantul. Persoanele melancolice se prind de ce pot. B va alege să revină la starea inițială, aia de dinainte de tot clișeul ăsta cu norul. E cel mai just, zic
De ce să mă chinui să mă agăț, de ce să nu am control asupra vieții? Ce, am băut gaz? Nu, monșer. Revin frumușel la cum eram înainte și de acolo mai vedem. Problema e că nu e ușor deloc. Așa să dăm din degete pe tastatură nu ne doare, că doar nu avem ce pierde. Bine, poate mai sare câte un fir de praf de pe sub butoane, dar să nu ne plângem din nimicuri.
Să treci prin momentele de regres e ca și cum ai lua la rând toate cele nouă inele din Infern, te-ai lua la trântă cu armatele Creatorului și cu toți Zeii din Pantheonul grecesc, în același timp. Să treci peste tine, peste dorință, peste instinct, peste imaginea ta asupra realității. Să te întorci psihic în timp, iar fizic să mergi înainte, e o ruptură mai dureroasă ca atunci când te-ai tăia cu un cuțit ruginit. (N-am trecut niciodată prin asta, e doar o metaforă, dar ați înțeles voi. A, o mică nota bene: un cuțit neascuțit nu taie. Sfâșie)
Să nu se înțeleagă greșit acum. Nu înseamnă că, dintr-o dată, renunț la tot ce am acumulat în perioada asta, experiență, prieteni, cunoștințe sau altele. E doar o chestie pe care o fac la nivel intern, psihic. Pentru confortul personal și nimic mai mult. Revin acolo unde îmi era cald și bine înainte să îmi fie și mai bine.
Important e să ieși din ploaie. Să nu răcești.
P.S.: Din perspectiva unora, chestia asta se numește tot mers înainte. Că treci peste și îți vezi de viață. Ce am scris eu aici pune accent pe altceva.
July 6th, 2010 at 11:42
Cand zici ca ramanem aceiasi la ce te referi? Oamenii se mai si schimba, ma refer aici la cei care nu au avut toata viata lor de pe ce trai si cand li se ofera o sansa , pot face si alte chestii..pentru bani.
July 7th, 2010 at 17:14
cat de interesant..foarte bun articolul ..felicitari si multa bafta!!
July 15th, 2010 at 17:03
Am tot citit articolele de pe site-ul vostru si inca nu am comentat nimic. Sunt de parere ca faceti o treaba buna cu acest site, aducand in prim plan numai articole de buna calitate si interesante.
July 16th, 2010 at 06:53
Pare interesant .
Dar nu stiu ce sa zic nu ma dau cu parerea asa repede.
July 17th, 2010 at 17:45
… Interesante articolele de aici.. app.. imi place mult site-ul lui simona;))
July 17th, 2010 at 18:13
Atat de captivant..ti-am citit articolul in intregime..Parerea mea este ca faci o treba extraordinara..Iti urez multa bafta in continuare!!
July 19th, 2010 at 09:49
Frumos articol, tocmai am dat peste blogul tau, e interesant :)
July 30th, 2010 at 12:49
Oamenii se schimba mereu… cu fiecare vorba rostita, cu fiecare pas ianinte. Suntem intr-o continua transformare – fie ca este voita, fie ca nu.
Si renuntarea da, face parte din viata, astfel incat o putem numi tot mers inainte. Regresul, la fel… asta-i viata… si cu bune, si cu mai putin bune. Daca vreti… o puteti compara cu un joc de sah… unde poti sa vezi putin inainte, sa anticipezi miscarile adversarului (practic a celor din jur), dar intotdeauna te pot surprinde, stricand planul.
August 27th, 2010 at 13:07
Da, oamenii se schimba mereu dar modul in care o fac e foarte important
September 14th, 2010 at 18:02
daca se schimba in bine e ok, daca nu… nu prea!
September 15th, 2010 at 17:52
Schimbarea e un lucru esential in cazul omenirii
September 22nd, 2010 at 18:50
felicitari..forte bun articolul..imi place ca stii unde sa punctezi
Intrebarea care se pune este “de cate ori te poti ridica, cand cazi in genunchi? ” “te ridici si a4 aoara?”
September 23rd, 2010 at 18:42
Cel mai bun articol, si singurul care l-am citit pana acuma care are acest subiect
November 20th, 2010 at 08:20
Sper sa se schimbe in bine
November 24th, 2010 at 11:03
Eu cred ca m-as lasa in voia hazardului,sortii,lui Dumnezeu sau cum vrei sa ii spui.Oricat de puternici am fi nu cred ca ne putem pune in totalitate impotriva destinul!
November 26th, 2010 at 10:18
Mi-a placut articolul tau, nu ma asteptam sa abordezi acest subiect. Orice om se schimba si in bine dar in cele mai multe cazuri in rau din pacate, fiecare are destinul lui.
July 20th, 2011 at 12:21
No regrets, they don’t worth…
December 13th, 2011 at 15:19
Foarte interesant punct de vedere. Intradevar, oamenii se schimba, dar depinde foarte mult in ce directie si ce i-a determinat sa faca acest lucru.