B-ul.ro | Responsabilizarea
This is the weblog of a Eastern European in a rough world.
blog personal, blog, personal
16518
post-template-default,single,single-post,postid-16518,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-10.1.1,wpb-js-composer js-comp-ver-5.0.1,vc_responsive

Responsabilizarea

Uitându-mă în urmă, poate lucrul care m-a maturizat cel mai mult a fost să îmi asum responsabilitatea atât pentru lucrurile bune, cât și pentru rateuri. Am fost genul de om care se rușina teribil de mult atunci când se vorbea despre rezultate. Nimic nu era mai intimidant ca urcatul pe podium la sfârșit de an școlar sau să fiu scos în fața unui grup și să fiu dat exemplu.

Cred că a durat mult până să ajung la acel pas în care să îmi asum „ceva”-ul de la final. Probabil pentru că am crescut într-o societate în care pedeapsa supremă nu era bătaia mamei sau cearta tatălui, ci să fii arătat cu degetul și mustrat în public: la școală, în fața blocului, la reuniunile de familie. Mai târziu, chestia asta a continuat pentru oamenii din jurul meu și la locul de muncă.

Elementul care face dureroasă tactica asta derivă din nevoia omului de a aparține unui grup. Există studii (The Washington Post, 30.10.2014) care atestă că oamenilor le este cel mai mult frică de vorbitul în public și abia apoi intră în clasament fobiile „clasice”: de înălțimi, de păienjeni, de înec etc. Un pilon al acestei temeri ar fi acea frică de a nu se face de râs sau de a fi judecați de ceilalți.

De aici derivă și lașitatea care pune piedici în recunoașterea aportului personal într-un proces sau altul. Ceea ce se întâmplă este din vina noastră și nu, nu aruncăm totul pe Marte care se află în conjuncție cu Jupiter, pe vecina de la trei care ne-a făcut vrăji sau pe Destin. Situația în care ne aflăm poartă pecetea alegerilor pe care le-am făcut atunci când am ales să acționăm într-un sens sau altul sau chiar să stăm și să nu facem nimic.

Pe termen lung nu sunt de vină ghinionul, norocul și în viețile noastre nu au fost implicați doar alții. Doar nu stăm pe un nor și ne uităm de deasupra cum alții ne ghidează prin viață. Avem rolul nostru în ceea ce se întâmplă în viețile noastre, așadar putem lăsa deoparte „așa a fost să fie” și ne putem bucura de un pahar de vin din cupa victoriei alături de cei care ne-au ajutat să ne atingem obiectivul sau ne ridicăm capul și stăm drepți, admitem că am greșit și căutăm să perfecționăm ceea ce nu a mers bine.

Mai este și o altă latură a monedei. Oamenii care au o atitudine de tipul „alții sunt de vină, eu n-am făcut nimic” vor eșua mai des atunci când își stabilesc un țel (Business Insider, 03.03.2016). Persoanele de succes au o atitudine pozitivă, sunt deschise atât față de critici, cât și atunci când acordă meritul cuvenit persoanelor fără de care nu ar fi reușit, fără însă a se desconsidera.

Pune-te în locul celor din jurul tău: preferi să stai în compania celor care te fac să te simți bine sau îți place să îți petreci timpul cu cei care se plâng într-una și care se vaită de orice nimic din viața lor?


Sursă foto

No Comments

Post A Comment

Comment moderation is enabled. Your comment may take some time to appear.