B-ul.ro

Titlul este ironic. Vă rog să nu-l luați în serios. Face apel subtil la psihologia inversă. Ok?

E al treilea an când conduc iarna fără cauciucuri adecvate. Dacă până acum am avut norocul să nu fie chiar cea mai mare zăpadă pe poteci (sau poate că nu îmi aduc eu aminte…), anul ăsta m-am hotărât să fac și public modul în care se desfășoară toată distracția la volan.

De ce nu am cauciucuri de iarnă? Pentru că nu lucrez. Folosesc o mașină pe care mi-au dat-o ai mei. S-a mers pe principiul „tu faci două facultăți la zi, noi te întreținem”. Echitabil, dintr-un anumit punct de vedere.

Taică-miu zice „n-are rost să-ți iau cauciucuri pentru două zile cât ninge”, deși conducem amândoi amărâtul ăla de Matiz. Față de el, care a fost în armată treizecișiceva de ani și a condus pe toate condițiile meteo și în cele mai bizare circumstanțe, eu am experiență zero barat cu venele tăiate de soartă. Un fel de zero emoid, if you will.

Se zice că talentul de care vorbim aici, anume șofatul, are avea niscaiva rădăcini genetice. Nu pot să nu mă dau mare și să dau dreptate zicerii. Vorbim de reflexe, nu de cunoștințe. Să ne facem înțeleși, doar.

Să începem lista în forță, așadar.

1. Plecatul de pe loc – cătinel, cătinel, că doar nu dau turcii. Am încercat prima dată să o iau mai repejor și mi-a fugit botul mașinii în mai toate direcțiile.

Raționament: pe de o parte, atunci când accelerezi brusc, zăpada de sub roți este foarte repede bătătorită, iar șansele să se transforme în lunecuș cresc considerabil. De-asta mai vezi câte o blondă care accelerează de-i sar tocurile, iar mașina nu se mișcă nici un micrometru. Pe de altă parte, zăpada nu este uniform împrăștiată, iar aderența diferă. Să nu te miri dacă ajungi pe contrasens sau pe trotuar, în vreun stâlp, la câteva secunde după ce ai călcat până la asfalt pedala de accelerație.

2. Frânarea – frână de motor, frână de motor, frână de picior. Cele trei principii după care mă ghidez. Recunosc, pun piciorul pe pedală mai mult ca să-l avertizez pe cel din spate că o să mă opresc, la un moment dat.

Raționament: după ce că am aderență zero la carosabil, să mai și opresc roțile brusc înseamnă să mă fac sanie. Din punctul meu de vedere, e de evitat să te afli într-o mașină pe care nu o mai poți controla. Frâna de motor încetinește rotația suficient de mult încât să te oprești într-un interval decent de timp și spațiu, dar destul de repede încât să rămâi pe traiectoria dorită – adică nu îți blochează roțile, nici dacă vrei. Ca o paranteză, eu îmi încep frânarea de la 200m minimum. Nu pentru că vreau să mă opresc la 150m de cel din fața mea, ci pentru că nu vreau să verific ce are în portbagaj. Chiar nu mă interesează. Momentan.

3. Motor subturat – asta înseamnă că la 35km/h sunt într-a patra. Sau la 25km/h într-a treia.

Raționament: atunci când folosești frâna de motor este mult mai lejer să ai motorul subturat decât la turație normală sau supraturat. Încetinirea este mai lentă, mai lină, scăzându-ți, astfel, șansele să pierzi controlul mașinii. Să nu credeți că nu am încercat să sar dintr-a patra la 40km/h într-a doua. Ooo, ba da. Mai aveam puțin și parcam oblic la semafor. Cu stil, nu?

4. Viteza maximă – cu mai mult de 40km/h nu am mers…

Raționament: Ș-așa îmi sunt necesari minimum 50m să opresc de la 30km/h fără să pierd controlul mașinii. Cu fiecare kilometru în plus pe vitezometru, situația devine din ce în ce mai delicată. Cresc: timpul de oprire, dificultatea menținerii controlului în cazul unei situații neprevăzute, distanța în care te oprești crește considerabil. Nu mă grăbesc să mor, deci nu are rost să îmi complic viața. În mod evident am fost depășit de Q7 cu 60km/h, dar să nu intrăm în detalii off-topic.

5. Banda de mers – în mod ideal, aș fi vrut să merg pe banda întâi. Dar cum era mai mult un fel de parcare, nu prea am avut șansa.

Raționament: dacă se întâmplă ceva am timp să intru în maldărele de zăpadă de pe dreapta. Sigur, nu e plăcut, dar cresc șansele să rămâi în viața și minimizezi posibilele daune în cazul unui accident. Îmi place să evit banda cea mai apropiată de contrasens pe motiv că nu știu ce cretin vine din față și ce are de gând să facă în legătură cu viața lui. Și nu vreau să mă risc. Și nici să dezleg enigma asta.

6. Situația mașinii – curăț cât pot de mult din zăpada depusă.

Raționament: aspectul contează prea puțin sau „gura lumii” – ia uite-l și pă nesimțitu’ ăla cum merge cu mașina. Stau la căldură, mă doare la centura de siguranță de părerea lui Ics sau Igrec. Dar(!) în momentul în care ai juma’ de metru de zăpadă pe mașină, iar caroseria se încălzește, toată podoaba se va scurge pe geamuri. Un geam pe care șiroiește apa are, în mod evident, calitatea spectaculoasă de a-ți distorsiona percepția. Oricât de fascinant ar suna, nu mă atrage ideea să văd un pieton în loc de trei. Dăunează grav sănătății pietonilor, iar ție libertății. E un efect nefast pe termen lung, dacă vreți.

Un alt down-side se vede atunci când pui frână și toată zăpada ți se scurge pe parbriz. Mai vezi ceva în față? Nu prea. La fel când pleci de pe loc. Luneta îți devine joc de lumini.

Mai ales că este iarnă și se întunecă la ore de-a dreptul nesimțite, ar fi bine să ai farurile curățate ca să pot să apreciez și eu, ca participant la trafic, cât de departe ești de mine și ce intenții ai. Degeaba semnalizezi matale la dreapta dacă eu nu văd nimic din botul mașinii tale. Nimic în afară de un om de zăpadă cu un bust luminat din interior. Vag.

7. Virajele – se fac lent și cât se poate de încet.

Raționament: mișcările bruște duc la destabilizarea mașinii. În sensul că ieși de pe triectoria dorită și ajungi, în cel mai fericit caz, într-un maldăr de zăpadă. În cazul cel mai grav, ajungi la dracu. Și mai iei și un nevinovat cu tine, să-ți țină de urât. Încetinește suficient de mult încât să nu faci cerculețe în miez de stradă. Rotește volanul cătinel, bătrânește, că nu ți-l ia nimeni din mâini. Va rămâne acolo pentru atâta timp cât va fi necesar.

8. Semnalizarea – din timp. Minim 50m.

Raționament: când totul se desfășoară slow-motion și toată lumea e cu ochii cât cepele (toată lumea cu un dram de creier în bidon), ai face bine să-ți avertizezi colegii de trafic în legătură cu intențiile dumitale. Nu că ne-ar interesa în mod obsesiv, dar să știm și noi ce facem, cum schimbăm benzile, etc. Din punctul meu de vedere, nu e momentul să tai calea celorlalți sau să tai patru benzi că ai văzut o tipă sexy pe trotuarul opus. Nu e deloc fascinant când se întâmplă să întoarcă un microbuz în mijlocul străzii. Vă rog să mă credeți pe cuvânt.

9. Ștergătoarele – ținute în casă când nu conduci.

Raționament: zăpada e udă. Și ce e ud, iarna, îngheață. Când ștergătoarele devin bucăți de gheață își pierd calitatea fenomenală de a-ți șterge parbrizul. Folosești chestiile alea ca să poți vedea ceva în fața ta, atunci când apeși pe mânerul ăla de lângă volan. Ține-le în casă, la căldură. Când ai nevoie de ele o să observi că se mulează pe parbriz. Și ăsta e un lucru bun, pentru că acoperă o arie destul de mare încât să ai idee de ce e pe stradă. Fantastic, știu.

10. Pentru deszăpezire – ia cu tine uneltele necesare, indiferent dacă ai impresia că le vei folosi curând sau nu.

Raționament: în momentul în care o să ieși de la curs/muncă/whatever și îți vezi mașina sub asediu, te vei bucura ca un copil de țâță că există posibilitatea să ieși de acolo în cel mult 30m. La fel, ia-ți perie pentru zăpadă, să nu stai ca mine să o dai cu mâna. Și să rașchetezi gheața de pe geamuri cu o carcasă de CD-uri. Nu este elegant deloc. Și nici practic, ar spune unii.

Prin asta am trecut, asta dau mai departe. Sunt lucruri învățate pe propria-mi spinare în cei puțini ani de șofat. Desigur, aștept și părerile/sugestiile voastre sau să spuneți prin ce ați trecut sau ce ați văzut pe cărările patriei. Nu, România nu are șosele. Are cărări.